Cât costă o maternitate surogat?
Costul unei maternități surogat în străinătate variază între 130.000 lei și 650.000 lei, în funcție de țară, iar procedura durează douăsprezece până la cincisprezece luni. Niciuna dintre aceste cheltuieli nu este acoperită: maternitatea surogat este interzisă în Franța prin articolul 16-7 din Codul civil, care sancționează cu nulitate orice convenție.
| Maternitate surogat în Canada | 310.000 lei |
| Maternitate surogat în Grecia | 360.000 lei |
| Maternitate surogat în Ucraina | 170.000 lei |
| Maternitate surogat în Albania | 180.000 lei |
| Maternitate surogat în Statele Unite | 600.000 lei |
| Maternitate surogat în Cipru | 340.000 lei |
| Maternitate surogat în Georgia | 230.000 lei |
| Maternitate surogat în România | 200.000 lei - 350.000 lei |
Puteți afla ce prevede asigurarea dumneavoastră de sănătate în situația dumneavoastră, consultând CNAS (Casa Națională de Asigurări de Sănătate).
Maternitatea surogat: Ghidul complet
Apelul la reproducerea asistată medical (PMA) este o soluție atunci când este imposibil să ai un copil în mod natural. Dacă această procedură nu funcționează, mai rămân două opțiuni. Prima constă în adopție. Dar este un proces lung și epuizant.
A doua soluție este maternitatea surogat sau GPA. Ea se prezintă ca o alternativă mai bună pentru un cuplu care dorește un copil biologic. Totuși, recursul la GPA este interzis în Franța. Pentru a deveni părinte prin acest proces, trebuie să mergeți într-o țară care autorizează GPA.
Procesul de maternitate surogat este totuși dificil de pus în practică. Găsirea unei mame purtătoare serioase constituie, într-adevăr, o adevărată cursă cu obstacole. De aceea, mulți oameni apelează la serviciile unei agenții specializate.
Ce este maternitatea surogat?
Definiție
Maternitatea surogat, ce este? Este recunoscută ca metodă de asistare medicală a reproducerii, sau AMP. Principiul constă în transplantarea unui embrion în uterul unei femei. De menționat că fătul provine dintr-o fecundare in vitro (FIV) sau dintr-o inseminare artificială.
Dar există un inconvenient. Persoana care poartă copilul nu este adevărata lui mamă. Este o mamă purtătoare. Ea nu ar trebui să aibă niciun drept asupra copilului care urmează să se nască. Femeia purtătoare va purta copilul unui cuplu desemnat drept părinți intenționali. Ea trebuie să predea copilul acestora la naștere.
De menționat că maternitatea pentru altcineva se poate desfășura în două moduri. În primul rând, embrionul provine din gameții părinților intenționali. Mama de substituție nu are, așadar, nicio legătură genetică cu copilul care urmează să se nască. Ea se ocupă doar de sarcină.
Dar se poate ca embrionul să provină din ovocitul mamei purtătoare și din sperma tatălui biologic sau a unui alt bărbat. Acesta din urmă este desemnat drept donator anonim. Aceasta înseamnă că ea este donatoarea, adică mama biologică a copilului.
Legea privind GPA în Franța
Franța interzice recursul la această tehnică. Legea de bioetică din 29 iulie 1994 a instituit această măsură privind GPA prin articolul 16-7 din Codul civil. Acesta prevede că „orice convenție privind reproducerea sau gestația pentru altcineva este nulă”[1].
Această lege franceză se întemeiază pe principiile indisponibilității corpului uman și ale stării persoanelor. Mai simplu spus, ea interzice unei persoane să-și închirieze sau să-și vândă corpul. Ea stipulează, de asemenea, că un copil nu trebuie să facă obiectul unei vânzări.
Articolul 227-12 alineatul 3 din Codul penal sancționează, la rândul său, intermedierea între un cuplu care dorește să primească un copil și o femeie care acceptă să-l poarte, fără condiția unui scop lucrativ: un an de închisoare și 15.000 lei amendă, dublate în caz de obișnuință[2].
Dacă părinții optează pentru turismul de procreare, aducerea copilului în Franța este o cursă cu obstacole. La fel este și în ceea ce privește transcrierea certificatului de naștere în registrele stării civile.
Două cupluri franceze au cunoscut această problemă. Au decis să sesizeze Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) în această privință. Pentru poveste, aceste cupluri au optat pentru GPA pentru a-și concretiza dorința de a avea un copil și au mers în Statele Unite.
De întoarcere în Franța cu fetițele lor, li s-a refuzat transcrierea actelor de naștere americane ale bebelușilor în starea civilă franceză. Aceștia au fost concepuți cu gameții soțului și ovocitele unei donatoare americane.
Părinții au denunțat o încălcare a dreptului copilului și a respectului vieții private și de familie. Acest lucru este menționat în articolul 8 din Convenția europeană a drepturilor omului.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a hotărât, la 26 iunie 2014, că acest refuz încălca dreptul copiilor la respectarea vieții lor private[3]. Franța a trebuit să recunoască filiația copiilor. Autoritățile franceze nu au cedat până la capăt.
Guvernul și-a afirmat poziția prin legea privind bioetica din 2 august 2021. Totuși, a autorizat părinții intenționali să adopte copilul. Pentru ca această procedură să fie valabilă, actul de stare civilă străin trebuie să fie legal.
Înalta jurisdicție a continuat să lanseze noi măsuri pentru a apăra drepturile copiilor născuți din GPA. Franța a ajuns să autorizeze eliberarea unui certificat de cetățenie franceză acestor bebeluși, cu condiția să existe o legătură de filiație cu un cetățean francez.
Despre GPA etică
Ifop a intervievat 1.503 persoane reprezentative pentru populația franceză în perioada 10-22 februarie 2022, pentru ADFH și TÊTU. În ceea ce privește această lege de bioetică, 75% dintre persoanele intervievate se declară favorabile autorizării GPA pentru un cuplu heterosexual și 59% pentru un cuplu de același sex[4].
Unele persoane cer instituirea unui proiect de lege privind „GPA altruistă sau etică pentru indicație medicală”. Principiul este de a autoriza apelul la o mamă purtătoare dacă o femeie nu poate purta un copil din cauza stării sale de sănătate sau a infertilității sale. Pentru a evita orice formă de GPA comercială, donarea de spermă sau de ovocite și gestația trebuie realizate cu titlu gratuit.
Dar GPA etică rămâne încă un subiect de dezbatere foarte sensibil. Comitetul consultativ național de etică s-a pronunțat în 2010, cu o largă majoritate, pentru menținerea interdicției[5]. Nu trebuie uitat că mama purtătoare trebuie să predea bebelușul părinților intenționali.
În unele țări în care GPA este deja un proces legal, legea autorizează de asemenea remunerarea gestatarei. Or, o astfel de practică tinde să evoce o vânzare de corp uman. Aspectele psiho-sociale ale procedurii sunt, de asemenea, puse sub semnul întrebării.
De menționat că există o mare disparitate la nivelul cadrului juridic privind maternitatea de substituție. Dar pentru interesul superior al copilului, Comisia Europeană a prezentat o propunere de regulament la 7 decembrie 2022. Aceasta prevede ca o filiație recunoscută într-un stat membru să fie recunoscută în toate celelalte, dar nu a fost adoptată până în prezent.
Cui se adresează o maternitate surogat?
Maternitatea surogat este o metodă de reproducere asistată medical care se potrivește diferitelor profiluri. Ea se practică de obicei:
- În cadrul unui cuplu bărbat-femeie care nu poate concepe un copil în mod natural din cauza unei infertilități sau a unei alte probleme de sănătate,
- La o femeie sau un bărbat necăsătorit care dorește să devină părinte,
- În cadrul unui cuplu homosexual care dorește să întemeieze o familie.
Cum se desfășoară procesul de maternitate surogat?
Desfășurarea descrisă mai jos este cea relatată de țările în care maternitatea surogat este reglementată. Ea nu are nicio valoare în Franța, unde convenția este nulă și unde intermedierea este o infracțiune.
Pregătirea
Totul începe cu o consultație. În cadrul acestei discuții, părinții intenționali aleg destinația pentru turismul de procreare. Ei trebuie, de asemenea, să-și definească proiectul parental.
Li se propune programul care ar putea corespunde situației lor. Următorul pas constă în stabilirea convenției. Dacă părinții intenționali sunt de acord cu toate termenii contractului, trebuie să-l semneze. Este posibil să negocieze și să modifice anumite clauze. Procesul poate începe atunci.
Viitorul sau viitorii părinți trebuie să constituie dosarul necesar pentru destinația pe care au ales-o. Acesta include examene medicale și documente juridice.
Dacă viitoarea mamă nu-și poate folosi ovulele, ea trebuie să aleagă o donatoare. Apoi trebuie să se procedeze la căutarea mamei purtătoare. Criteriile de selecție, medicale și psihologice, variază de la o țară la alta.
Tratamentul
Când etapa pregătitoare este efectuată corect, tratamentul medical poate începe. Mai întâi are loc formarea embrionului. Aceasta se realizează în laborator. Mama purtătoare trebuie să se prezinte regulat la clinică pentru o pregătire în vederea transferului de embrioni.
Transferul se realizează atunci când condițiile sunt favorabile pentru transplant. Două săptămâni mai târziu, gestatarea trebuie să facă o analiză de sânge pentru a verifica dacă există sarcină. Dacă testul este pozitiv, ea beneficiază de o urmărire a sarcinii.
Nașterea și întoarcerea acasă
De menționat că viitorii părinți pot urmări evoluția sarcinii. În momentul nașterii, ei sunt anunțați imediat. Preluarea bebelușului se poate face la maternitate sau la casa de naștere.
Certificatul de naștere este înmânat părinților intenționali. El face parte dintre documentele de furnizat la cererea pașaportului copilului. Micuța familie se poate întoarce în țara de origine. Transcrierea certificatului de naștere în registrele stării civile nu este, în schimb, automată în Franța.
Care sunt țările care autorizează GPA?
Statele Unite și Canada sunt primele țări care au autorizat maternitatea surogat. Mama purtătoare poate primi chiar o compensație în Statele Unite. Totuși, există câteva excepții în anumite state. În Louisiana, de exemplu, doar cuplurile heterosexuale sunt eligibile pentru această tehnică de procreare. În statul New York, GPA este accesibilă doar rezidenților americani.
Ucraina și Mexic o deschid, de asemenea, potrivit surselor disponibile, către rezidenți străini. Rusia a închis, în schimb, acest acces pentru străini la sfârșitul anului 2022. Dar fiecare stat membru are propriul cod civil și propriul sistem judiciar. Trebuie, așadar, să verificați dacă procedura este accesibilă pacienților internaționali.
În cadrul Uniunii Europene, doar patru state o autorizează, întotdeauna cu titlu altruist și niciodată comercial[6]. Țările de Jos, Belgia și Danemarca nu o reglementează. În afara Uniunii, nicio sursă instituțională nu ține la zi lista țărilor care o autorizează, iar cadrul se schimbă repede:
- Grecia: maternitate surogat altruistă autorizată, legile 3089/2002 și 3305/2005[6];
- Cipru: autorizată cu titlu altruist, legea din 2015 privind reproducerea asistată medical, articolele 22-27[6];
- Portugalia: prevăzută de legea 90/2021, în vigoare de la 1 ianuarie 2022, dar regulamentele de aplicare lipseau încă la începutul anului 2024[6];
- Irlanda: reglementată prin Health (Assisted Human Reproduction) Act 2024, ale cărui dispoziții privind maternitatea surogat nu intraseră încă în vigoare[6];
- Armenia, Albania, Georgia, Australia și Noua Zeelandă sunt frecvent citate ca autorizând o maternitate surogat altruistă, fără ca o sursă instituțională franceză sau europeană să permită verificarea acestui lucru la data acestei pagini.
Care este costul unei maternități surogat în străinătate?
GPA costă între 130.000 lei și 650.000 lei. Dar totul depinde de țara în care se desfășoară procesul. Este altruistă? Trebuie despăgubită mama purtătoare? Sistemul de sănătate publică local rambursează cheltuielile de îngrijiri medicale legate de sarcină? Toate aceste detalii sunt luate în calcul.
FAQ - Întrebări frecvente
Care sunt riscurile legate de maternitatea surogat?
Revista de referință raportează, la gestatare, tulburări hipertensive ale sarcinii în 3,2% până la 10% din cazuri și o placentă praevia sau un hematom retroplacentar în 4,9%[7]. Autorii ei semnalează limite metodologice serioase.
Are mama purtătoare dreptul să păstreze copilul?
Totul depinde de reglementările în vigoare în destinația aleasă. În unele țări, gestatarea beneficiază de un drept de retractare. În Franța, convenția este nulă de drept și nu produce niciun efect, indiferent de voința părților.
Cum poți fi sigur de sănătatea copilului?
Criteriile de selecție ale gestatarelor și ale donatorilor variază de la o țară la alta. Niciun studiu nu se referea, la data revistei de referință, la copiii născuți dintr-o maternitate surogat transfrontalieră[7]: devenirea lor nu este documentată.
Cum se realizează întoarcerea acasă?
Actul de naștere este întocmit în țara de naștere. Transcrierea lui în starea civilă franceză nu este automată: din 2021, realitatea faptelor declarate se apreciază în raport cu legea franceză, iar părintele nebiologic trece prin adopție[1].
Este maternitatea surogat rambursată?
Până la noi dispoziții, maternitatea surogat rămâne interzisă în Franța. Astfel, asigurarea socială franceză nu rambursează cheltuielile de îngrijiri legate de realizarea ei. Viitorii părinți trebuie să suporte toate costurile.
Trebuie să fii un cuplu căsătorit pentru a proiecta o maternitate surogat?
Condițiile de acces variază în funcție de țări: unele le rezervă cuplurilor căsătorite, altele le deschid cuplurilor necăsătorite sau persoanelor singure. În Franța, întrebarea nu se pune, convenția fiind nulă indiferent de solicitant.
Surse & Referințe
- Vie-publique (DILA). Gestation pour autrui (GPA) : quelles sont les évolutions du droit ? Mis à jour le 13 juillet 2026. Consultă sursa
- Sénat. Détraigne Y, Tasca C. Défendre les principes, veiller à l’intérêt des enfants. Rapport d’information n° 409 (2015-2016), 17 février 2016. Consultă sursa
- Cour européenne des droits de l’homme. Fiche thématique - Gestation pour autrui. 2023. Consultă sursa
- Ifop pour l’ADFH et TÊTU. La position de l’opinion publique sur la GPA et les questions LGBT dans la campagne présidentielle. Enquête menée du 10 au 22 février 2022 auprès de 1 503 personnes. Consultă sursa
- Comité consultatif national d’éthique. Avis n° 110, Problèmes éthiques soulevés par la gestation pour autrui. 1er avril 2010. Consultă sursa
- Parlement européen, EPRS. Surrogacy: the legal situation in the EU. Briefing PE 769.508, février 2025. Consultă sursa
- Söderström-Anttila V, Wennerholm UB, Loft A, et al. Surrogacy: outcomes for surrogate mothers, children and the resulting families, a systematic review. Hum Reprod Update. 2016;22(2):260-276. Consultă sursa
