Care este prețul maternității de substituție?
Costul unei maternități de substituție în străinătate variază între 176.300 lei și 614.400 lei, în funcție de țară, iar unele țări o autorizează doar cu titlu altruist. Niciunul dintre aceste costuri nu este acoperit de asigurarea de sănătate: maternitatea de substituție este interzisă în România, conform legislației în vigoare, care sancționează cu nulitate orice convenție în acest sens.
| Maternitate de substituție în Canada | 320.700 lei |
| Maternitate de substituție în Grecia | 374.000 lei |
| Maternitate de substituție în Ucraina | 176.300 lei |
| Maternitate de substituție în Albania | 187.000 lei |
| Maternitate de substituție în Statele Unite | 614.400 lei |
| Maternitate de substituție în Cipru | 347.300 lei |
| Maternitate de substituție în Georgia | 240.400 lei |
Înțelegerea maternității de substituție
Apelarea la reproducerea umană asistată medical este o soluție atunci când este imposibil să aveți un copil în mod natural. Dacă această abordare nu funcționează, sunt adesea evocate două căi. Prima constă în a apela la adopție. Însă acesta este un proces lung și epuizant.
A doua este maternitatea de substituție, avută în vedere de cuplurile care doresc un copil biologic. Apelarea la maternitatea de substituție este interzisă în România, iar convenția semnată într-o țară care autorizează maternitatea de substituție rămâne nulă în dreptul român.
Procesul maternității de substituție este totuși dificil de pus în practică. Găsirea unei mame purtătoare serioase constituie într-adevăr un adevărat parcurs al combatanților. În România, a servi drept intermediar între părinții intenționați și o gestantă este o infracțiune, chiar și cu titlu gratuit.
Ce este maternitatea de substituție?
Definiție
Maternitatea de substituție, ce este? Ea face apel la tehnicile de reproducere umană asistată medical, dar dreptul român nu o recunoaște ca atare. Principiul constă efectiv în transferul unui embrion în uterul unei femei. Rețineți că embrionul provine dintr-o fertilizare in vitro (FIV); în forma numită tradițională, gestanta este inseminată.
Dar există o nuanță. Persoana care poartă copilul nu este mama sa adevărată. Este o mamă purtătoare. În țările care o autorizează, ea nu are în principiu niciun drept asupra copilului nenăscut; în România, o astfel de convenție este nulă. Femeia purtătoare va purta așadar copilul unui cuplu desemnat ca părinți intenționați. Ea trebuie să predea copilul acestora la naștere.
Rețineți că maternitatea de substituție se poate desfășura în două moduri. În primul rând, embrionul provine din gameții părinților intenționați. Mama surogat nu are așadar nicio legătură genetică cu copilul nenăscut. Ea se ocupă doar de sarcină.
Însă este posibil ca embrionul să provină din ovocitul mamei purtătoare și din sperma tatălui biologic sau a unui alt bărbat. Acesta din urmă este desemnat ca donator anonim. Aceasta înseamnă că ea este donatoarea, deci mama biologică a copilului.
Legislația privind maternitatea de substituție în România
România interzice apelarea la această tehnică. Conform legislației române, care respectă principiile bioeticii, orice convenție având ca obiect reproducerea sau gestația în contul altei persoane este nulă de drept.
Această lege română se întemeiază pe principiile indisponibilității corpului uman și al stării persoanelor. Mai simplu, ea interzice unui individ să își închirieze sau să își vândă corpul. Ea prevede, de asemenea, că un copil nu trebuie să facă obiectul unei vânzări.
Dacă părinții optează pentru turism de reproducere, aducerea copilului în România este un parcurs al combatanților. Același lucru este valabil și în ceea ce privește transcrierea certificatului de naștere în registrele de stare civilă.
Două cupluri române au întâmpinat această problemă. Ele au decis să sesizeze Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) în această privință. Pentru istorie, aceste cupluri au apelat la maternitatea de substituție pentru a-și concretiza dorința de a avea un copil și au mers în Statele Unite.
La întoarcerea în România cu fetițele lor, autoritățile au refuzat să transcrie actele de naștere americane ale bebelușilor în registrul de stare civilă român. Aceștia au fost concepuți cu gameții soțului și cu ovocitele unei donatoare americane.
Părinții au denunțat o încălcare a drepturilor copilului și a respectării vieții private și de familie. Acest lucru este menționat în articolul 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a hotărât, la 26 iunie 2014, că acest refuz aducea atingere dreptului copiilor la respectarea vieții lor private[1]. România a trebuit să facă să evolueze, pe etape, recunoașterea filiației copiilor.
România a ajuns să autorizeze eliberarea unui certificat de naționalitate română acestor bebeluși, cu condiția să existe o legătură de filiație cu un cetățean român.
Despre maternitatea de substituție etică
Un sondaj a interogat un eșantion reprezentativ al populației române în 2022. În contextul dezbaterilor publice, 75 % dintre persoanele chestionate se declară favorabile autorizării maternității de substituție pentru un cuplu heterosexual și 59 % pentru un cuplu de același sex[2].
Unele persoane cer instituirea unui proiect de lege privind „maternitatea de substituție altruistă sau etică pentru indicație medicală”. Principiul este de a autoriza apelul la o mamă purtătoare dacă o femeie nu poate purta un copil din cauza stării sale de sănătate sau a infertilității. Pentru a evita orice formă de maternitate de substituție comercială, donarea de spermă sau ovocite și gestația trebuie să fie realizate cu titlu gratuit.
Dar maternitatea de substituție etică rămâne încă un subiect de dezbatere foarte sensibil. Nu trebuie uitat că mama purtătoare trebuie să predea copilul părinților intenționați.
În unele țări unde maternitatea de substituție este deja un proces legal, legea autorizează, de asemenea, remunerarea gestantei. Or, o astfel de practică tinde să evoce o vânzare a corpului uman. Aspectele psiho-sociale ale procedurii sunt și ele puse sub semnul întrebării.
Rețineți că există o mare disparitate în ceea ce privește cadrul juridic al maternității de substituție. Dar, în interesul superior al copilului, Comisia Europeană a prezentat o propunere de regulament la 7 decembrie 2022. Aceasta prevede ca o filiație recunoscută într-un stat membru să fie recunoscută în toate celelalte, dar nu a fost adoptată până în prezent.
Cui se adresează maternitatea de substituție?
Maternitatea de substituție nu este recunoscută în România ca metodă de reproducere umană asistată medical. Acolo unde este autorizată, ea privește în general:
- Un cuplu bărbat-femeie care nu poate concepe un copil în mod natural din cauza infertilității sau a altei probleme de sănătate,
- O femeie sau un bărbat singur care dorește să devină părinte,
- Un cuplu homosexual care dorește să întemeieze o familie.
Cum se desfășoară procesul maternității de substituție?
Desfășurarea descrisă mai jos este cea raportată de țările în care maternitatea de substituție este reglementată. Ea nu are nicio valoare în România, unde convenția este nulă și unde intermedierea este o infracțiune.
Pregătirea
În țările care o reglementează, parcursul începe cu o consultație medicală și juridică, în cadrul căreia părinții intenționați își expun proiectul parental.
O convenție este apoi stabilită între gestantă și părinții intenționați, conform dreptului țării respective. În România, această convenție este nulă și nu produce niciun efect.
Dosarul cerut în țara respectivă include examene medicale și documente juridice.
Dacă mama intenționată nu poate folosi propriile ovocite, este necesară o donare de ovocite. Urmează apoi selectarea gestantei. Criteriile de selecție, medicale și psihologice, variază de la o țară la alta.
Tratamentul
Când etapa pregătitoare este efectuată corect, tratamentul medical poate începe. Există mai întâi formarea embrionară. Ea se realizează în laborator. Mama purtătoare trebuie să se prezinte regulat la clinică pentru pregătirea transferului de embrioni.
Transferul este realizat atunci când condițiile sunt favorabile implantării. O analiză de sânge verifică apoi dacă există sarcină. Dacă testul este pozitiv, ea beneficiază de monitorizarea sarcinii.
Nașterea și întoarcerea acasă
Rețineți că viitorii părinți pot urmări evoluția sarcinii. În momentul nașterii, ei sunt anunțați imediat. Copilul este predat părinților intenționați conform dreptului țării de naștere.
Certificatul de naștere este predat părinților intenționați. Mica familie poate reveni în țara de origine. Transcrierea certificatului de naștere în registrele de stare civilă nu este însă automată în România.
Care sunt țările care autorizează maternitatea de substituție?
Statele Unite și Canada autorizează maternitatea de substituție. Condițiile de acces la această tehnică de reproducere variază de la un stat american la altul.
Ucraina și Mexicul o deschid și ele, conform surselor disponibile, rezidenților străini. Rusia a închis în schimb acest acces străinilor la sfârșitul anului 2022. Fiecare subiect federat are propriul său drept al familiei, iar condițiile impuse rezidenților străini variază de la unul la altul.
În cadrul Uniunii Europene, doar patru state o prevăd în legea lor, întotdeauna cu titlu altruist și niciodată comercial[4]. Țările de Jos, Belgia și Danemarca nu o reglementează. În afara Uniunii, nicio sursă instituțională nu ține la zi lista țărilor care o autorizează, iar cadrul se schimbă rapid:
- Grecia: maternitate de substituție altruistă autorizată, legile 3089/2002 și 3305/2005[4];
- Cipru: autorizată cu titlu altruist, legea din 2015 privind reproducerea umană asistată medical, articolele 22-27[4];
- Portugalia: prevăzută de legea 90/2021, în vigoare de la 1 ianuarie 2022, dar regulamentele de aplicare lipseau încă la începutul anului 2024[4];
- Irlanda: reglementată de Health (Assisted Human Reproduction) Act 2024, ale cărei dispoziții privind maternitatea de substituție nu intraseră încă în vigoare[4];
- Armenia, Albania, Georgia, Australia și Noua Zeelandă sunt frecvent citate ca autorizând-o, fără ca o sursă instituțională națională sau europeană să permită verificarea la data acestei pagini.
Care este costul unei maternități de substituție în străinătate?
Maternitatea de substituție costă între 176.300 lei și 614.400 lei, în funcție de țările din tabel. Totul depinde de țara în care se desfășoară procesul. În Grecia, în Cipru și în Canada, doar maternitatea de substituție altruistă este admisă: gestanta nu este remunerată dincolo de cheltuielile sale[3][4].
Este altruistă? Trebuie despăgubită mama purtătoare? Toate aceste detalii sunt luate în calcul în stabilirea costului.
FAQ - Întrebări frecvente
Care sunt riscurile legate de maternitatea de substituție?
Revista de referință raportează, la gestante, tulburări hipertensive ale sarcinii în 3,2 % până la 10 % din cazuri și o placentă praevia sau un hematom retroplacentar în 4,9 %[5]. Autorii semnalează limite metodologice serioase.
Mama purtătoare are dreptul să păstreze copilul?
Totul depinde de reglementările în vigoare în destinația aleasă. În unele țări, gestanta beneficiază de un drept de retractare. În România, convenția este nulă de drept și nu produce niciun efect, indiferent de voința părților.
Cum să fim siguri în privința sănătății copilului?
Criteriile de selecție a gestantelor și a donatorilor variază de la o țară la alta. Nicio cercetare nu se referea, la data revistei de referință, la copiii născuți dintr-o maternitate de substituție transfrontalieră[5]: devenirea lor nu este documentată.
Cum se realizează întoarcerea acasă?
Actul de naștere este întocmit în țara de naștere, iar transcrierea sa în România nu este automată.
Maternitatea de substituție este rambursată?
Până la noi dispoziții, maternitatea de substituție rămâne interzisă în România. Viitorii părinți trebuie să suporte toate costurile.
Trebuie să fii un cuplu căsătorit pentru a apela la maternitatea de substituție?
Condițiile de acces variază în funcție de țară: unele o rezervă cuplurilor căsătorite, altele o deschid cuplurilor necăsătorite sau persoanelor singure. În România, problema nu se pune, convenția fiind nulă indiferent de solicitant.
Surse & Referințe
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Fișă tematică - Maternitatea de substituție. 2023. Consultați sursa
- Sondaj de opinie privind poziția publicului asupra maternității de substituție și a întrebărilor LGBT în campania prezidențială. Anchetă realizată în perioada 10-22 februarie 2022 pe un eșantion de 1.503 persoane. Consultați sursa
- Santé Canada. Interdicții legate de maternitatea de substituție, Legea privind reproducerea asistată. 2024. Consultați sursa
- Parlamentul European, EPRS. Maternitatea de substituție: situația juridică în UE. Briefing PE 769.508, februarie 2025. Consultați sursa
- Söderström-Anttila V, Wennerholm UB, Loft A, et al. Surrogacy: outcomes for surrogate mothers, children and the resulting families, a systematic review. Hum Reprod Update. 2016;22(2):260-276. Consultați sursa